IDENTIFICAREA MOTIVELOR ÎNVĂŢĂRII LA VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ


Un articol de: Prof.inv. primar, Iordachi Ana, Scoala Gimnazială ,,Ion Lovinescu „Rădăşeni, Suceava

 

În determinarea structurii motivaţiei învăţării şcolare am pornit de la următoarele premise:

La clasele I-IV activitatea de învăţare a elevilor este susţinută şi orientată totdeauna de un complex de motive.

Fiecare categorie de motive ocupă o pondere diferită în cadrul acestui complex, ceea ce permite o ierarhizare a motivelor la nivelul vârstei.

Pentru stabilirea diferitelor categorii de motive ale învăţării şcolare din clasele I-IV am utilizat un chestionar, prezentat pe larg în acest articol.

Acest studiu l-am efectuat asupra unui efectiv de 71 de elevi  ,de la Scoala Gimnazială ,,Ion Lovinescu “ ,Rădăşeni, Suceava  ,din clasele I-IV după cum urmează:

1.Îţi place să mergi la şcoală?

-DA. De ce?

-NU. De ce?

Majoritar este criteriul ,,Da”.

„Învăţ pentru că mă ajută să devin ce îmi doresc în viaţă” ajungând la clasa a II-a şi a IV-a chiar până la 100% ceea ce exprimă dorinţa elevilor de a se pregăti pentru viaţă. 

2.Care sunt obiectele de învăţat ce te atrag cel mai mult?

Încercând să stabilesc valoarea motivaţională a obiectului preferat pot constata că curba preferinţelor este ocupată de succesul şcolar. Se poate aprecia că succesul şcolar este o problemă de „a-l învăţa pe elev cum să înveţe”.

La clasele mai mari, a III-a şi a IV-a, predomină mai ales „sentimentul de succes” (sau de „insucces”). Ca variabilă motivaţională acesta începe să dobândească o anumită stabilitate, cuprinzând în sfera sa elemente mai  bine conturate decât cele regăsite la clasa I şi a II-a (succesul privind prestigiul în clasă sau pe cel privind aprecierea  celolalti din jur).

Important este ca în activitatea de învăţare şcolară să se creeze astfel de  condiţii care să prezinte o valoare stimulativă.

3.La care obiect te pregăteşti cel mai mult?

Constatarea de mai sus este o dovadă în plus că între interesele elevilor pentru disciplinele şcolare şi succesele înregistrate la aceste discipline, în multe situaţii, există un raport de intercondiţionare; succesele duc la formarea intereselor iar interesele, odată constituite îmbunătăţind performanţele, susţin învăţarea elevilor din interiorul lor.

4. Cu ce te ocupi după ce te-ai pregătit pentru a doua zi?

Rolul activităţilor extraşcolare în forme de educaţie civică dezvoltă la elevi latura moral civică ţinând cont atât de posibilităţile materiale, spirituale şi intelectuale  ale familiei cât şi de interesul acestora pentru evidenţierea la elevi a valorilor formative.

5. În care din cercurile de obiecte activezi (în şcoală sau la club)?

Numărul crescător al elevilor la cercurile pe obiecte de la o clasă la alta se datorează faptului că părinţii elevilor apreciază activităţile cercurilor ca fiind educative şi de divertisment. Analiza de mai sus constituie un motiv autentic, conştientizat la diferite nivele de la o clasă la alta, determinându-i să înveţe activ pentru obiectele de învăţământ cărora le corespunde.

6.Ce simţi când primeşti un calificativ mic ?

Se ştie că, considerarea unui rezultat ca „succes” sau „insucces” depinde de o serie de factori de personalitate printre care echilibrul emoţional, dorinţa de afirmare etc. cât şi de relaţiile din cadrul grupului (colegi, învăţător, părinţi). Calificativul mic obţinut se corelează cel mai adesea cu „insuccesul”. În cazul în care elevul a obţinut un calificativ mic acasă nefiind ajutat de părinţi, nici supravegheat, nu simte nimic.

Pentru unii subiecţi, mai puţini însă la număr, la vârsta şcolară mică „insuccesul” poate avea şi o valoare dinamogenă pozitivă mobilizând intens „resursele” acestora pentru învingerea situaţiei de moment şi asigurarea obit

7.De ce crezi că trebuie să înveţe un elev?

La clasa I distribuţia majoritară a răspunsurilor a fost: „ca să ştiu să vorbesc frumos”, „să fiu deştept”, „să ajung ceva mare în viaţă”.

La clasa a II-a răspunsurile cele mai interesante: „să învăţ despre Dumnezeu şi mediul înconjurător” de unde rezultă că  acel elev iubeşte religia şi ştiinţele, un alt răspuns fiind: „pentru a te vorbi toţi de bine”.

La clasa a III-a s-au înregistrat următoarele răspunsuri: „pentru a afla cât mai multe”, „pentru a ajunge cineva în viaţă”, „să fiu un om bogat”, să ajute şi el la rândul lui pe alţii”, „sa ia diplome”.

La clasa a IV-a „ca să ajungă ceva în viaţă”, „pentru viitorul lui”, „să aibă un viitor bun” , „pentru a şti cât mai multe”, „pentru a  fi folositor celor din jur”.

Consideraţiile pozitive de mai sus asupra rolului pe care îl are scopul în activitatea de învăţare şcolară conduc la ideea că motivele structurate intrinsec trebuie susţinute în mare măsură de posibilităţile elevului, de conştientizarea acestor posibilităţi, element important pentru obţinerea succesului şcolar.

8.Dacă părinţii ar fi acasă, ai învăţa mai bine? (răspund doar elevii care au părinţi plecaţi în străinătate)

Elevii care au părinţi plecaţi în străinătate au răspuns în proporţie de 100% că dacă ar fi aceştia acasă ar învăţa mai bine, cred că datorită controlului direct care l-ar avea asupra lor.

Unii elevi au completat: „Da, pentru că ar fi mândri de mine.”, „pentru că m-ar ajuta”, „pentru a nu-i supăra”, „pentru că mi-ar vedea calificativele bune”, de unde rezultă că o motivaţie scăzută la învăţătură se datorează lipsei părinţilor de lângă ei.

9. Ce ai dori să devii in viată?Motivează!

CLASA I:

Pictor – pentru că îmi place;

Comandant de poliţie – pentru că au salarii mari;

Director – să fiu şef;

Zidar – să construiesc case mari;

Fotbalist – îmi place sportul.

CLASA a II-a:

Avocat – câştig mulţi bani;

Mecanic – caştig mulţi bani;

Arhitect – fac mochete şi bani;

Jandarm – pentru că învăţ să mă apăr;

Aviator – să zbor;

Pompier – să salvez vieţi;

Învăţătoare – pentru că îmi place de doamna învăţătoare;

Asistentă – pentru a ajuta oamenii bolnavi;

Luptător – îmi plac sporturile extreme;

Fotbalist – îmi place sportul;

Sportiv – câştig mulţi bani;

Fotbalist – câştig mulţi bani şi iubesc sportul;

Doctor – salvez vieţi;

Învăţătoare – să fiu înconjurată de mulţi copii;

CLASA a III-a:

Avocat – ajut oamenii să facă dreptate;

Doctor veterinar – să ajut animalele aflate în pericol;

Reporter – merg în multe ţări şi vorbesc cu oameni importanţi;

Pădurar – aduc lemne acasă şi câştig mulţi bani;

Pictor – e foarte frumos;

Actriţă – să fac teatru, să joc în filme;

Poliţist – îmi plac misiunile lor, să salvez oameni.

 

CLASA a IV-a:

Poliţist – au salarii bune;

Veterinar – să ajut animalele;

Dansatoare – îmi place;

Cântăreaţă – îmi place să cânt, merg în turnee;

Explorator – pentru că este amuzant şi interesant;

Fotbalist – au mulţi bani;

Actriţă – să înveselesc oamenii;

Aviator – să zbor;

Învăţătoare – îmi  plac copiii.

În ceea ce priveşte aspiraţiile profesionale se poate observa analizând tabelul pe clase, că în general, în toate clasele, la mjoritatea elevilor învăţarea este susţinută şi de aspiraţiile profesionale mai mult sau mai puţin conştientizate şi consolidate.

Stabilitatea aspiraţiilor profesionale, după cum de fapt s-a constatat din chestionare, că unii părinţi, încercând să realizeze prin copii (creându-le toate condiţiile) ceea ce ar fi vrut să realizeze ei întâi ,dar nu au reuşit, ba chiar uneori pe seama tradiţiei familiei (poliţist – pentru că tata e poliţist, zidar – pentru că tata lucrează în construcţii, pădurar – pentru că bunicul a fost pădurar), dar uneori determinaţi de particularităţile fiecărei meserii (fotbalist – ca să câştig mulţi bani, învăţătoare – ca să urmez sfaturile doamnei învăţătoare, avocat – să fac dreptate, doctor – să salvez vieţi etc.).

Din numărul de elevi chestionaţi foarte puţini îşi doresc o meserie de nivel mediu, cei mai mulţi copii aspiră la profesii de nivel ridicat datorită cerinţelor părinţilor sau luând prototipuri din viaţa cotidiană.

 

Rămâne însă pentru fiecare dintre ei întrebarea „Care dintre aceste profesii le va asigura posibilităţile optime de autorealizare?”

La vârsta şcolară mică aceste aspiraţii profesionale prezintă o mică stabilitate, dar prin muncă, susţinere, modele şi dezvoltarea interesului pentru meserie îşi fixează nivelul de aspiraţie profesională  în funcţie de disponibilităţile respective, care de la un an la altul li se conştientizează din ce în ce mai bine.


Bibliografie:

,,Psihopedagogia pentru examenele de definitivat şi grade didactice”C.Cucoş-Polirom 2004


Etichete pentru acest articol: